Iarina Andreea
16 februarie 2006

Povestea naşterii

Ingerasa noastra Iarina...

Cam tarziu m-am gasit si eu sa imi spun povestea dar si acum o tin minte de parca ieri s-ar fi intamplat , asa deci si prin urmare...Joi 16 februarie m-am trezit dimineata la ora 5 fix (ceea ce la mine era foarte neobisnuit pe timpul sarcinii), am mers la baie ca simteam ca fac pe mine desi faceam foarte putin , am venit inapoi in pat si imediat mi-a trebuit iar am plect iar dar nu aveam simtome de nastere si nici nu ma asteptam ca eram in saptamana 37 si mai aveam de asteptat...(cel putin asa credeam eu nu mi-am imaginat ca scumpica noastra vrea sa iasa mai repede) Am venit iar in camera si l-am trezit pe sotul si i-am spus :"Azi vezi ca ma duci" la care el:"unde?" zic"pai vine Iarina el a crezut ca glumesc ...
Pe la ora 7 am facut o baita buna buna de am stat vreo 1 jumate in vana ca asa ma relaxam , dureri foarte putine de la sale pe picioare in jos dar era o durere suportabila dar mi-au trecut. Am mai stat putin prin casa , ma tot asezam ma tot ridicam dar nu de durere ci de emotie ca nu stiam ce ma v-a astepta.Pe la ora 11 am plecat prin vecini sa ii anunt pe toti si apoi m-am intors acasa si am sunat-o pe mama la serviciu ca azi merg la spital, la care ea a zis ca se cere mai repede dar nu am lasat-o si i-am zis ca merg numai dupa ce vine ea de la serviciuTot prin casa ma tot uitam in bagaj sa nu uit ceva si uite ca s-a facut ora 2 jumate , m-am echipat si am luat un taxi pana la mama, acolo mi-a trebuit sa mai stau ca eu pur si simplu nu aveam dureri asa cum auzisem ca tre sa ai si pe la 4 jumate am pornit spre spital. Spitalul e cam la 1 km. distanta de mami si mie mi-a trebuit sa merg pe jos si daca eu asa am vrut asa au facut si ceilalti , adica: sotul , mama, tata, sara-mea ...de parca cine stie unde plecam dar au vrut toti sa vina cu mineeu nu le putem zice sa nu vina ca doar nu ii duceam in spate.Pe la 5 si ceva am ajuns la spital , pana mi-a facut internarea si toate hartiile alea si bineinteles m-am echipat si eu ca si de "scandal", s-a facut aproape ora 5 jumate si m-au dus la etajul 2 la nasteri ...eu numai nastere normala vroiam de cand am ramas insarcinata.
La erajul 2 era o dr. de garda care m-a urcat pe "capra" (urasc masa aia) si m-a consultat si a zis:OOO dilatatie 4 , esti a noastra" La care eu am zis: "Daaaa???" eram foarte fericita dar si speriata putin, m-au trimis intr-un salon si sa astept sa ma dilat dureri? ioc dar asa poutin de tot parca simteam dar nu deranjante.Am stat cat am stat si m-am enervat ca nu ma mai cheama sa ma consulte sa vada cum stau cu dilatatia si asa ca am mers eu la asistenta si am intrebat-o ca pana la cat tre sa ma dilat (numai ca sa ma puna pe masa)imi zice pai cam 9-10-11 zic si eu am numai 4 cam pe la ce ora o sa nasc? zice pai cam peste 12 ore cand am auzit am facut o moaca...s-a uitat la mine si mi-a zis sa ma pun pe "capra" eu rapid m-am urcat si asteptam sa imi spuna ca mai am un pic si nasc.Raspunsul ei a fost: " Aduceti-va primul rand de hainute si veniti in sala de nasteri" asa am facut si am plecat. Era cam ora 18 si 15 munite si au plecat sa o caute pe dr. aia care era de garda si nu a putut sa vina ca asista la o cezariana...
Nasterea: ma urc pe masa si imi spune sa ma prind de barile alea ca sa pot impinge, eu de buimaca de cap nu am vazut ca sunt in 2 locuri si m-am prins de alea de langa mine nu de alea de langa picioaresi nu aveam putere sa imping.Mi-a facut o injectie in mana (am intrebat ce e dar nu mai retin doar ca mi-a zis ca ii da forta sa imping) Moasa (cu ea am nascut) tot imi spunea sa imping dar eu nu aveam dureri de impins si mi-a spus sa imping asa ca si cum as face kk si am impins o data si mi-a zis sa ma opresc ca vede caputul si sa trag aer in piept si sa imping iar , am impins si i-a iesit caputul , moasa mi-a zis sa ma opresc la care eu am zis ca nu ma pot opri si ca tre sa imping si am impins si a iesit cu totul era ora 18 si 40 de minute nu a zis nimic bebelina mea numai cand a curatat-o in nasuc si gurita atunci numai i-am auzit glasul , eram asa de fericita si nu ma asteptam sa fie o nastere asa de usoara , mi-a spalat frumusetea de fetita si mi-a aratat-o dar m-am cam speriat cand am vazut ce culoare are si am intrebat-o pe moasa ca de ce are culoarea asta si a zis sa stau linistita ca in 2 - 3 ore se face rozaline si asa a fost.Moasa mi-a spus :Aveti o fetita de 3,300kg si 56 de cm si e sanatoasa tunApoi a dus-o la analize dar nu mai aveam rabdare sa o tin langa mine. Dupa ce am ajuns sus la bebelusi am tot cerut sa mi-o aduca si asistentele imi spuneau ca sa o las noaptea aia si sa ma odihnesc eu dar eu incapatanata nu am vrut. M-am si ridicat rapid din pat si am mers la baie ca nu mai puteam sta culcat si trebuia sa ma plimb.Am tot stat in salon suparici si pe la 9 jumate mi-a adus papusica in salon eram tare fericita , abia asteptam sa ii dau sa pape.In spital au fost zile mai grele pentru mine din cauza ca mai era o mamica in salon si vroia becul aprins noaptea si bebelinii nu prea dormeau noaptea dar dupa ce am ajuns acasa in cateva zile si-a revenit cu somnicul.De micuta,micuta a fost foarte cuminte si e si acum.
Asa s-a nascut ingerasa noastra dulce care ne-a bucura viata din prima clipa de viata si de dinainte de cand era numai in burtica la mama.

Sper ca nu v-am plicti cu povestea mea...
tuturor care o cititi.

ali