Răzvan Gabriel
3 decembrie 2005

Povestea naşterii

O sa incerc sa va spun povestea, dar imi cer scuze de la inceput daca vor fi momente horror, iar cine crede ca nu vrea sa stie, rog sa nu citeasca…

Asa cum bine stiti, mi s-a rupt apa la 6.30 dimineata, sambata, 03.12.2005. Am simtit prin somn ca ceva nu e in regula, ca fac pipi pe mine si am sarit din pat. In urmatoarea secunda, desi stateam in picioare a inceput sa curga lichidul amniotic. Si a tot curs pana in jur de ora 10.30 (trebuia justificata burta aia imensa, ca doar puiutzul a fost destul de mititel).

L-am trezit pe Cristi, incetut, pe treaba buna, i-am spus sa nu se sperie (hihihi) dar mi s-a rupt apa si am nevoie sa mearga la niste cumparaturi de urgenta. L-am trimis dupa crema epilatoare, aparat de ras si …. iaurt. Intre timp mi-am definitivat bagajelul, mi-am taiat f scurt unghiile si imi cautam in disperare penseta ca nu voiam sa ma gaseasca bb nepensata. M-am dusulit si cu toate insistentele lui Cristi nu am vrut sa ies din dus pana nu m-am spalat pe cap (dependenta de povestile de pe DC). La 8 am sunat-o pe mama, i-am spus tot asa cu frumosul ca mi s-a rupt apa si merg la spital. A inceput sa planga, sa ma compatimeasca si tot ce auzeam era “Vai scumpa lu’ mama, vai puiu lu’ mama, Doamne ajuta sa fie bine!”. M-am mobilizat si le-am spus si lui Cristi si ei ca nu am nevoie ca  ei sa ma sperie, sa fie bucurosi ca sunt atat de optimista si calma. Vreau sa va spun ca eram de o seninatate de neimaginat (e drept ca nu aveam nici contractii, inca!)

Am plecat la spital, pe la 10 m-am internat si am mers in sala de travaliu. Pe drum sper sala, am intrebat-o pe asistenta cine e de garda. “Doctorita Dinica!” Era sa cada cerul pe mine, atat de mult m-am rugat sa nu pic pe mana nebunei asteia, am avut niste experiente uarate rau de tot la incepuutl sarcinii cu ea si stiam ca e isterica si rea. M-am intalnit pe culoar cu asistenta doctorului meu si mi-a spus ca il anunta ea ca am venit la nastere. Asa m-am bucurat si m-am linistit…..

Ajunsa sus, la sala de travaliu, m-a controlat moasa si mi-a spus ca am dilatatie 2 cm. In sala era o tipa care era in travaliu de la ora 1 noaptea si avea abia 6 cm. Saraca, nu scotea nici un sunet, decat uneori un geamat usor. Avea pusa perfuzie cu ocitocina (sau cum ii spune…)dar nu se dilata. M-am asezat pe pat si am inceput  “conferinta” telefonica cu mama. Care plangea ca un copil  mic si ma facea si pe mine sa plang. A sunat Cristi si a zis sa ies undeva la usa ca el inebuneste, ca nu m-a pupat, ca nu vrea sa ramana cine stie pana la ce ora cu imaginea mea pecand spre sala de travaliu, cu camasa aia mizerabila pe mine (era cea de la spital, sterila cica, pe care mi-a inmanat-o o tanti cu tigara in gura si care m-a pus sa las hainele mele la garderoba ca o garantie pentru carpa lor!) si vrea sa ma stranga in brate. Am iesit sa-mi incurajez si sotul, parca el si mama nasteau si eu ma pregateam de mers la dans……

Cand m-am intors, am auzit-o pe doctorita de garda (Dinica) intreband unde e gravida nou internata ca vrea sa o vada pe masa. A venit moasa sa ma cheme, mi-a spus sa nu o iau in seama si sa nu ma sperii (o dulceata de moasa, de vreo 30 de ani care din “puiutzule”,”scumpa”,”draga mea” nu m-a scos). M-am uract pe masa si zice doctorita ”Tuturuga, mi-e cunoscut numele asta. Vad ca stai pe Aleea Basmului…ca maica-mea” Mi-a fost rusine sa fac pe proasta si i-am spus ca am fos la ea la un control si mi-a confirmat sarcina.

-”Si de ce nu ai mai venit, nu ti-a placut asa-i?!

-         Am mers la Cluj, ca am vrut sa nasc acolo!

-         Si atunci ce cauti in Bistrita, de ce nu esti la Cluj?

-         Pai mi s-a rupt azi dimineata apa si e cu 3 saptamani mai devreme

-         Atunci cum de l-ai chemat pe dr Vasilut, daca tot trebuia sa mergi la Cluj?

-         In ultimele 2 luni am mers si la dansul la control”

-         Va dati seama, imi cerea socoteala, ca pierdea niste banuit, javra!

Si m-a controlat cu o ura tanti doctor, vorba unei fete de pe DC, a bagat o mana zici ca a bagat piciorul. M-a umplut de sange! Dilatatie 2, du-te in sala de travaliu, mai lipsea sa zica “Marsh!”

 La 10.45 a venit dr Vasilut, m-a controlat, dilatatie 3, si mi-a spus ca nu crede ca nasc inainte de 5-6 dupa masa. El pleaca acasa si revine pe la 5, dar daca e ceva sa nu-mi fac griji ca il anunta moasa si vine imediat. I-a spus moasei sa-mi puna perfuzie cu ocitocina si daca am dureri mari sa-mi faca un Mialgin.

Saraca s-a chinuit sa-mi pun perfuzia dar nu-mi gasea venela, asa ca mi-a pus pe dosul palmei, din a doua incercare, ca la prima mi s-a spart vene. Era asa de necajita iar pe mine ma durea in paishpe de vena, ca ma gandeam ca acum incepe distractia. M-a interbat daca nu am contractii, i-am spus ca am cam la 3 minute dar ca nu ma dor, sau ma rog, am avut la 6 luni contractii mai dureroase….

 Pe la 11 a nascut colega mea de suferinta un baietel de 3.850 gr, 57 cm si Apgar 9 (l-a tinut putin intre oasele bazinului) si pe la 11.30 s-a intors in sala de travaliu pt cele 2 ore in care te masezi pe burta si nu ai voie sa dormi. Arata de parca era lovita de tren si era distrusa de cum ii vorbise doctorita in timpul nasterii, “ca unei scroafe cara fata”(citat).

Ei, si tot pe la 11.30 au inceput si durerile mele. A venit moasa, m-a controlat, dilataie 4. Bun, strangeam din dinti, din bara patului si dadeam usor cu piciorul in calorifer. Intre 2 contractii vorbeam cu mama si cu Cristi. Le-am spus sa nu ma mai sune ca sunt destul de scurte pauzele si nu prea mai pot vorbi. Mama a inceput sa planga (of course) si mi-a spus ca se roaga pentru mine. De la 12 la 13 a fost Golgota mea personala. Moasa ma ruga sa nu ma screm, oricat de tare imi vine pt ca nu am dilatatie suficienta. I-am spus ca nici nu-mi trece prin cap sa screm, ca nu-mi vine, ca eu nu simt nici o apasare pe rect, ca nu ma doare spatele, dar simt ca imi fierbe si o sa imi explodeze uterul. Mi-a facut Mialginul (si in ziua de azi ma intreb cum ar fi fost fara el, ca tot a durut ca dracu’), la 12.45 aveam dilatatie 6. Tipa care nascuse, si care fusese atat de cuminte si nu scosese nici un sunet, se uita cu o mila la mine de numa. Ii parea rau ca nu ma poate ajuta (eu i-am facut masaj la shale cand era in travaliu si pana sa ma ia si pe mine durerile), si ma tot ruga sa ma dau jos din pat si sa stau in picioare ca va cobora mai repede copilul. Eu urlam ca din gura de sarpe, dar ma simteam putin mai bine cand imi auzeam urletele. Moasa se ruga de mine sa nu mai respir asa ca o locomotiva ca obosesc si il obosesc cumplit si pe bb. Eu uitasem toate sfaturile din carti si respiram  repede si puternic, ca in filme, dar nu mai stiam cum din torace, din burta… m-am gandit eu ca mai bine din burta….La un moment dat, intre 2 contractii f lungi, am reusit sa ma dau jos din pat, m-am pus cu coatele pe o masuta de infasat si am inceput sa urlu si sa screm, ca asa a zis moasa , sa mai imping din cand in cand. La 12 si 5 a venit si m-a controlat si a zis extrem de uimita “Dilatatie maxima, ma duc sa-l sun pe dl doctor si sa pregatesc masa de nasteri”. Cand am auzit am inlemnit. Am incercat sa o combin ”Putem sa mai stam putin, promit ca nu mai urlu asa, da mai lasati-ma macar o jumate de ora sa ma obisnuiesccu ideea” “Scumpa mea, au fost aproape 9 luni la mijloc sa te obisnuiesti cu ideea, deja nu mai depinde de mine sau de tine, bb vrea sa vina, si oricum intr-o jumate de ora esti nascuta”

A venit dl doctor la 12 si 20, si imi zice ” Tu Ioana, tot Ispirescu (cartierul unde e spitalul si unde locuiesc si eu) stie ca nasti, se aude pana aproape in Stefan cel Mare. Eu zic: ”Dl doctor, eu stau aici in Ispirescu, chiar in spatele spitalului, si vreau sa auda barbatu-meu ca nasc ca sa puna gaina la foc si sa pregateasca zama dulce” S-au pus astia pe un ras de numa. Al meu doctor, un mucalit si un simpatic s-a apucat de zis bancuri si imi tot zicea ca nu am simtul umorului, ca nu rad deloc, ca uite el, moasa si cele 2 asistente ce bine se distreaza. I-am zis sa vina sus pe masa sa impinga el ca sa rad si eu.

Faza e ca nu stiam sa imping, ma tot certa moasa ca ma tineam cu mainile de suporturile laterale si cand zicea sa imping eu ma ridicam pe coate si impingeam fundul inainte. Ma mai stresa si o asistenta care se chinuia sa ma tina cu barbia in piept si imi tot misca capul ca nu avea putere sa ma tina cum voia (eu nu ma lasam nici de-a dracu’ ca voiam sa stau cu capul pe spate). La un moment dat i-am vazut ca se panicheaza putin si incep sa vorbeasca mai mult prin semne, dr a venit langa capul meu a inceput sa ma mangaie si mi-a zis “ Ioana, te rog sa fii ascultatoare si sa impingi cat poti de tare si de lung cand iti zice Claudia (moasa), pt ca pulsul lui bb scade si il tii prea mult intre oase si altfel o sa fiu nevoit sa folosesc un obiect ca o foarfeca cu 2 linguri care se numeste FORCEPS, sa-l trag de caput afara si poate ramane cu sechele” “Dl doctor da’ nu mai pot, va implor sa-mi faceti cezariana” “Esti fenomenala, cum sa-ti fac cezariana cand se vade motul lui bb, daca impingi de 3 ori iese” Si m-am pus pe scremut, si am simtit cum iese caputul si apoi umerii (am simtit e mult spus, ca aveam anestezie pt epiziotomie, dar a fost ca un fel de golire), am vazut un caput cenusiu, un scancet slab si anemic si mi l-a adus langa cap sa-l vad. Am auzit “Ora nasterii 13.40” Tot ce am putut sa gandesc a fost “Doamne, matzul asta cenusiu si plin de vernix e al meu?! Cu cine seamana oare cu urechea aia clapauga? Sigur asta e bb al meu, unde-i bb ala alb, grasut si fara par pe care l-am tot visat? Si ce-i cu atata par pe copilul asta?!”

L-am pupat pe un picior, am auzit ca are 2.900 gr si a luat 9 si il duc la nou nascuti si ceva soapte pe care nu le-am distins.

Dr s-a postat intre picioarele mele, s-a apucat sa ma coase, iar eu extrem de usurata ca am scapat mi-am pus mainile sub cap si ma uitam fix in ochii lui, ne-am dat la barfa despre DC. Auzise el ceva dar nu era f bine documentat asa ca l-am pus eu la curent. La un moment dat zice “Auzi tu Ioana, acolo pe Desprecopii zice sa urlii asa in travaliu sau a fost contributie personala?” Ne-am hlizit putin, mi-a spus ca ne vedem mai tarziu si a disparut (plicul i l-am dat abia a doua zi cand ne-am intalnit pe culoar)

Dupa ce m-au spalat m-am dat jos de pe masa si m-am asezat intr-un scaun cu rotile ca sa merg inapoi in sala de travaliu pentru cele 2 ore de masare a uterului. Marea mea grija a fost sa ma cantaresc pe cantarul de langa sala de nasteri, pe care m-am cantarit si inainte sa nasc….surpriza, am intrat cu 82 de kg si am iesit cu 78, ma gandeam ce saracia s-a intamplat ca aproape 3 kg a avut numai cupilu’….asta ca sa vedeti ce ma ‘freca” pe mine la ora aia. Am stat 2 ore, am vorbit cu toata lumea la telefon, am primit mesaje de la voi si apoi a venit o tanti sa ma duca la nou-nascuti.

Acolo a inceput cosmarul……

Cand am intrat in rezerva, puiul meu mi era deja in patut si facea nani, l-am luat in brate si l-am pupacit, am sunat-o pe mama sa-i spun ca sunt cu el in camera, iar dupa vreo 10 minute a venit o asistenta si mi-a spus ca trebuie sa-l duca la lampa de caldura, ca are probleme cu reglarea temperaturii corporale, are o bosa sangvinolenta, si a avut geamat la nastere.. si l-a luat si m-a lasat pierduta si zapacita, fara sa inteleg nimic. Am plecat in cautarea lui, l-am gasit intr-un salon de prematuri, gol-pusca, pus sub o lampa si cu un senzor de temperatura lipit pe abdomen (asa cum arat in primele poze). Pe oricine intrebam cum se simte, ce are, imi spunea ca nu stie, ca spera sa fie bine….mie imi venea sa inebunesc, toata lumea vorbea de parca ar fi fost pe moarte si doar o minune l-ar putea salva….toata noaptea am stat langa patutul lui, iar a doua zi am aflat ca bosa respective o au 90% din nou nascuti datorita presiunii exercitate de bazinul mamei pe caputul lor la expulzie si ca se resoarbe in 3-4 zile, ca geamatul de la nastere a fost cauzat de faptul ca avea temperatura scazuta si ca se intampla…

Cand am terminat cu nebunia cu lampa am stat 2 zile la lampa cu ultraviolete din cauza icterului foarte pronuntat si a fost alta nebunie si nopti nedormite cand stateam langa el, si cand mergeam la toti copii din sectie care plangeau si ii luam in brate, le dadeam biberoanele cu laptic sau ii pupam si ii mangaiam. Intre 24.00 si 05.00 nu se alapta, mamicile din saloanele comune nu veneau la alaptat si NEMERNICELE de asistente se culcau bine-merci iar pruncutii urlau de foame, de colici sau mai stiu eu de ce. Sa va spun de o noapte cand puiul meu era la lampa de ultraviolete si  a inceput sa planga de foame iar tantiile nu erau de gasit nicaieri sa-mi dea sticla si tetina sterile sa ma mulg sa-l hranesc, eu nu stiam sa deschid incubatorul ala sa-l iau in brate (nu stiam sa deschid decat cele 2 gemulete rotunde pe unde iti bagi mainile) iar dupa ce a plans 45 de minute in continuu (si eu langa el) m-am dus in salon si am luat din geanta o sticluta pe care o sterilizasem de acasa si m-am muls in ea si i-am dat sa pape (sticluta pe care nu aveam voie sa o folosesc ca daca ma vedeau DANSELE ma lua dracu’, aveai voie doar cu echipamentul lor, ca al lor era STERIL).

Sa va spun si de momentul cand a cerut doctorita neonatolog sa-I faca lui Razvan grupa de sange si Rh-ul , sa vada de ce are icterul atat de puternic, si la un momet dat intra o tanti in salon la mine si striga din usa catre doctorita “ Copilul Tuturuga are 0 pozitiv”. Eu inebunita ii spun ca eu am AII iar sotul meu BIII si nu vad cum ar putea avea 0 copilul. Repeta de 2 ori analiza, acelasi rezultat, la un moment dat vin in salon 2 doctorite nonatoloage (in afara de cea care ceruse analiza), laboranta si 4 asistente si repeta analiza sub ochii mei, imi fac si mie grupa si Rh-ul din nou, acelasi rezultat :eu AII pozitiv, Razvan 0 pozitiv. Imi zice doctorita sa isi repete si Cristi grupa ca poate i-au gresit-o (o facuse de vreo 4 ori de-a lungul timpului, in armata, la angajare, etc) iar o asistenta imi zice senina: “Poate nu-i copilul sotului sumneavoastra” ….va dati seama ca am crezut ca o omor si I-am zis “Poate nu-I nici al meu, nu? Poate l-ati schimbat de la sala de nasteri” Au inebunit doctoritele cand m-au auzit, ca nu se poate, ca avem bratari….Bineinteles ca eu am zis doar asa, ca Razvanelul e bucatica rupta masa….

Ce m-a ingrozit si era sa fac efectiv depresie a fost ca: se fuma in baia mamelor (dar fumau doar cadrele medicale), a murit o tipa de 28 de ani care nascuse cu o zi inainte, provocat, iar a doua zi dupa nastere a murit – avea cancer in metastaze la uter si i l-au depistat doar cand era gravida in 4 luni jumate, pe acelasi palier cu nou-nascutii si ginecologia era si terapia intensiva unde veneau tot felul de probleme si unde intr-o seara cand eram cu al meu sot pe culoar au adus 4  persoane de la un accident de masina si 3 au murit – imaginati-va parintii si rudele celor decedati urland si plangand iar proaspetele mamici care sunt atat de labile in acele momente asistand la scene de felul acesta…..

Dar in final totul e bine cand se termina cu bine si suntem acasa si suntem sanatosi si papaciosi.

Probabil am mai ratat momente, dar daca imi amintesc va mai pove….

Va doresc nasteri usoare si astept sa citesc si povestile voastre!

Va iubesc pentru tot ce ati facut pentru mine si pentru suportul moral, fara voi ar fi fost mult mai greu…………

Pupici de la doi arici

Ioana si Razvan