Sebastian
3 ianuarie 2006

Povestea naşterii

Povestea mea..povestea lui....povestea noastra...

31 decembrie 2005, ora 20, 00ne pregateam pentru revelion...trebuia sa mergem la cumnati...agitatie maxima....dani nu are camasa calcata, au inceput artificii, muzica data la maxim, telefoanele suna, luati voi sampania, luati voi tortul, nu mai stiam nimic de mine, ce am de facut...eram foarte agitata...vroiam sa iasa bine, sa ne simtim bine de revelion...sa primim cum se cuvine noul an....
REVELIONUL a fost super,,,am dansat, am aruncat cu artificii, am iesit in zapada, afara, am aruncat unii in altii cu zapada...fericire totala...dar....deodata incepe sa-mi curga ceva gelatinos, cu cateva firisoare de sange...de ce ma sperii?doar citisem ce inseamna dopul gelatinos...doar stiam ca se apropie...nu, nu trebuie sa ma sperii, trebuie doar sa astept, contractiile sau apa sa se rupa...

01.01.2006
ziua tatalui meu....du-te la ai mei...ajut-o pe mama...la salate, incep sa vina musafirii: nasii, socrii, cuscrii, finii, iarasi masa, iarasi dans, iarasi artificii...pana la 2 noaptea, iarasi dopul care curgea mai des si mai dens si cu firisoarele mai multe.

02.01.2006
ziua nasului...iarasi masa, iarasi artificii...putin forum...cu fetele de pe mamici de ianuarie-februarie 2006....incurajari...iarasi dopul...ESTE APROAPE, FOARTE APROAPE...incep emotiile...oare va fi bine? stiu au mai trecut atatea prin momentul nasterii, dar daca mie mi se intampla ceva rau, daca copilul pateste ceva? griji si iar griji...dar si nerabdare...m-am saturat de cele 23 kg in plus...de grija cu care merg pe zapada sa nu alunec, de hainele astea groase...sa se termine odata, sa-l tin in brate, sa-l miros, sa-l pup, sa-l vad...

ajungem acasa pe la 10, 30...vrem sa ne culcam...de fapt, dani adoarme imediat, dar eu, eu simt niste dureri...prin spate, ca niste crampe...da, zic eu, am mancat cam mult zilele astea...incerc sa ma linistesc si ma ma culc, dar....iar...mai puternice " crampele " astea...zic poate daca stau chircita imi trec...intr-adevar, parca nu le simt asa de intense....ma duc sa beau niste apa la bucatarie...iar, ma asez pe scaun si incep sa ma clatin, sa ma balansez, parca se mai potlesc...ma duc il scol pe dani...zic" cred ca vine !" ma mangaie pe spate, imi freaca piciorul, saracul nu stie ce sa mai imi faca...hotaram de comun acord sa asteptam pana cand ajung la 10 minute...pe la ora 3 il sunam in sfarsit pe doctor..ajunsesera la 10 minute...doctorul meu, care ma vazuse 9 luni, zice nu pot veni, sunt la valcea...eu- nu se poate, el-stai linistita, il sun pe dr. de garda, eu- nu, eu nu vreau decat cu dvs. el - nu pot veni. ok, nu am timp de pierdut...baiatul meu VINEEEEEE!!!!

dani, sun-o si pe mami si hai la spital...
cobor scarile si poc!!! se rupe si apa...simt ceva cald pe picior...zic, cum ajung la spital ma duc la baie...nu ma suport uda...nici nu aveam de unde sa stiu ca pana voi naste apa va tot curge...
dureri din ce in ce mai mari, contractii, spasme, gemete...ora 6 mi se fac ocitocice, dilatatie 4 cm...ora 8 NU MAI POOOOOT!!!!!FACETI-MI CEVA!!!!! "daca nu se dilata in 30 minute o bagam la cezariana"
zice dr. de garda. sufera prea mult fatul.pe la 9, 45 intru din nou in sala de nasteri sa " mi se verifice dilatatia", doar ca de data asta nu mai ies imediat, dilatie 9...hai sus pe capra...incepem...o asistenta MARE SI GRASA isi pune bratele pe burta mea si impinge, eu ii dau nervoasa mainile la o parte, ii zic " ma dooooareeee!!!" ea- lasa , ia sa cezi ca sa te ajut... dr. zice hai impinge cand simti contractia...sa imping...eu ma incordez, el zice nu te incorda si nu iti tine respiratia, impinge ca si cum ai fi pe wc, eu rad, da rad...si imping o data, el bravo, inca o data, a doua oara imping mai tare si mai mult,ma fac rosie-rosie la fata( era o oglinda deasupra ), dr. zice uite ii iese capul, inca o data, mai imping odata...si ii simt umerii cum ies si apoi il simt cum iese cu totul, devin mai usoara, il aud cum plange, toti zic " vai ce blondut este", dr. zice" uite face si kk", eu nu pot decat sa inchid ochii si sa ii multumesc lui D-zeu...il vad-este sa de mic!!!!!nu mi=l inchipuiam asa..fara par, doar un puf blondut..3000 grame , 49 cm - BINE AI VENIT PE LUME!!!ACESTA ESTE SEBASTIAN
si acum stau si ma gandesc ca asa a fost sa fie...sa petrecem cu totii 3 zile si 3 nopti pana a venit sebi al nostru...as mai trai de miliarde de ori emotiile alea...
Nu a fost deloc grea nasterea, au meritat toate durerile, toate emotiile...pentru darul meu, pentru minunea mea, pentru lumina vietii mele.
SEBASTIAN, MAMICA TA CARE TE IUBESTE.